Posted by Andera Y at 15:46
Read our previous post
De cate ori v-ati simtit prost dupa ce ati spus ceva ce n-ar fi trebuit sau ati facut ceva gresit? De cate ori v-ati cerut iertare mai apoi? Suntem oameni, e normal sa gresim, dar cand vine vorba de recunoscut greseala, parca am prefera mai degraba sa stam cu picioarele goale in zapada...
Problema cea mai grava este ca tindem sa nu ne cerem scuze exact de la persoanele importante. E atat de usor sa spui "scuze!" daca lovesti din greseala o persoana straina pe strada, dar usurinta cu care spui asta scade exponential in functie de gradul de atasament fata de persoana cu care interactionezi. De ce o fi atat de greu?...
Hai pa.
Recunosc ca inainte imi era greu sa o spun, imi era rusine sau nu vroiam astfel sa recunosc c-am gresit! De ceva timp insa-mi calc peste stupida rusine si-mi cer iertare daca intredevar am gresit.
RăspundețiȘtergereEsti o fericita, miss, si te invidiez. Eu inca am stupida rusine de care ziceai. Nu stiu cum sa scap de ea si ma enerveaza la culme. :(
ȘtergereEu sa spunem ca am avut de pierdut nefacand asta si de teama de a nu mai pierde imi recunosc greseala! Merg si pe principiul " ofer ce as vrea sa mi se ofere!" chiar si in asta.
ȘtergereTeoretic stiu cum e bine de procedat si stiu ce as avea de facut si stiu si ce as avea de pierdut, dar cand vine vorba de pus in practica... Uof. Poate totusi odata si-odata... :)
ȘtergereAsa sunt majoritate oamenilor...sunt orgoliosi si nu vor sa recunoasca ca si eu gresesc.
RăspundețiȘtergereNu stiu daca e neaparat vorba de orgoliu... De fapt chiar nu e vorba de orgoliu. E o "stupida rusine" asa cum bine zice mai sus nitel Addicted. :(
ȘtergereEu recunosc ca nu mi-e greu si cand gresesc spun acel ''imi pare rau'' dar de cele mai multe ori cei de langa noi nu prea stiu cum sa-l primeasca si nu-l iau in considerare ..parca nici nu l-ai spus..nu prea mai apreciaza importanta gestului..
RăspundețiȘtergereE drept ca la asta nu m-am gandit. Cum si ce gandesc oamenii pusi in situatia de a accepta scuzele. In ceea ce ma priveste, cred ca s-ar ameliora toata situatia daca persoana responsabila mi-ar spune un "scuze" rapid... L-as lua in considerare si as aprecia importanta gestului, dar m-as simti un picut stanjenita. Ideea e ca 90% din problema ar fi rezolvata asa... Din punctul meu de vedere. :D
ȘtergereGresim toti si toti avem nevoie de intelegere!
RăspundețiȘtergereE bine sa cerem scuze, daca nu o facem mai gresim inca odata, si persoana jignita o sa creada tot ce e mai rau despre noi, pentru ca nici macar nu ne-am cerut scuze.
Seara placuta iti doresc!
Intr-adevar asa e, dar cuvintele alea ies asa greu! :(
ȘtergereZi frumoasa sa ai!
suntem oameni
RăspundețiȘtergereSuntem... si totusi...
ȘtergereCred ca de vina e orgoliul, cu atat mai mare cu cat este vorba despre o persoana mai apropiata. Dar ce multumire ai cand reusesti sa depasesti acest orgoliu...
RăspundețiȘtergereSi Iulian spunea nitel mai sus ca ar fi vorba de orgoliu, dar nu-i mereu asa. Cel putin nu in cazul meu. E un sentiment ciudat de "stupida rusine"... :(
Ștergere....sorry seems to be the hardest word!
RăspundețiȘtergereNu si pentru mine! Am gresit, recunosc si cer iertare, chiar daca este vorba si de un copil sau o persoana de 100 de ani!
Ma bucur sincer sa aflu ca (mai) exista oameni carora le vine usor sa-si recunoasca greselile si sa-si ceara scuze. Sper sa ajung si eu acolo. :)
ȘtergereSa spui "scuze" nu e greu cand nu e vorba de ceva important, cand nu e vorba de o persoana apropiata...din acest motiv consider ca este atat de usor sa'i spui unui necunoscut "scuze" pe strada sau intr'un magazin..pentru ca defapt nu simti nimic. Dar cand chiar observi ca ai gresit? Si mai ales ca i'ai gresit unei persoane apropiate? Cat de tare te tine in piept pana reusesti sa rostesti "imi pare rau".
RăspundețiȘtergereO singura data mi'a parut atat de rau incat am spus'o cu toata sinceritatea din lume, chiar daca mi'a fost greu sa o spun prin cuvinte...
Exact exact!! Exact asa sunt si gandesc si eu. Sper totusi ca voi putea trece peste treaba asta si am sa-mi pot cere scuze fara sa-mi vina greu a rosti cuvintele in sine. Pe de alta parte, fiind persoana apropiata si cunoscandu-ma destul de bine, intelege foarte bine ce si cum simt; stie ca-mi pare rau si fara sa fi spus in cuvinte. Macar atat... :)
ȘtergereNu prea m-am gândit serios la problema asta.
RăspundețiȘtergereLa o primă analiză... am zis că nu e greu! Adică, mie nu-mi este. Dar acum depinde şi de cât de uriaşă este greşeala... şi cât de grave sunt consecinţele dacă eu recunosc şi nu încerc să mai fardez realitatea...
Totul depinde de nuanţe! Şi din ce perspectivă priveşti! :)
In cazul meu ca si in cazul altora depinde de cat de apropiata imi e peroana respectiva. Cu cat imi e mai apropiata, cu atat imi e mai greu sa-mi cer iertare in cuvinte. Fara a avea importanta cat de mare e greseala facuta. :)
ȘtergereEu imi cer scuze si unei pietre daca am impresia ca am gresit. Stiu ca sunt luata de proasta dar nu ma prea pot schimba. Desigur ca am exagerat vorbind de o piatra...dar sunt pe aproape. Nu, nu mi-e deloc rusine sa cer iertare.
RăspundețiȘtergereMama mea nu cere iertare, are impresia ca ea, fiind in varsta, chiar daca greseste cate ceva fata de mine, mie, ca si copil, nu are de ce-mi cere iertare. I-am explicat ca nu e in regula dar nu a inteles... Am si reununtat sa o conving ca am dreptate.
Oh, ai cu siguranta dreptate! Si stiu ca asa e bine si corect din toate punctele de vedere, insa cand chiar vine vorba de facut... Totusi sper sa ajung si eu acolo. Am avut mereu probleme in a-mi exprima sentimentele de orice fel, dar inca mai sper. :)
Ștergeree imposibil. pt. ca de fapt nu exista sentimentul asta, e politete fara acoperire, si pt ca si daca ar exista, e o prostie. parerea mea. eu fiind in general excesiv de politicos.
RăspundețiȘtergere=)))) M-ai facut sa rad. Tu esti un om brutal de realist si n-ai sa folosesti niciodata o falsa politete. Never ever. Iar sentimentu' de care zici ca nu exista e posibil sa nu-l fi cunoscut. Dar exista. Si nu-i o prostie.
Ștergere