Comments

marți, februarie 26, 2013

Aventuri fantastice la metrou

Posted by at 11:22 Read our previous post
La metrou se intampla cele mai interesante lucruri, vezi cei mai interesanti oameni... de fapt vezi toate categoriile de oameni, auzi barfe (fara sa vrei), auzi toate genurile de muzica (tot fara sa vrei), simti o paleta completa de izuri si tot asa. Ei bine, desi am zis io ca toate mi se intampla numai mie (click), iata ca de data asta altcineva este povestitor si protagonist... 

Sotia Colegului face si ea parte (ca si mine) din populatia subterana si ieri a avut parte de niste aventuri fantastice pe care le voi posta mai jos asa cum au fost transmise chiar de ea (sau cu mici modificari):
La metrou :

 1. La Unirii nu mai venea metroul. Normal, se umpluse peronul; vine dupa vreo 10 minute metroul. Normal, era ticsit. Coboara lume la greu, dar de urcat nu mai urca asa multa din cauza idiotilor care urca si raman blocati ca prostii in usa. In timp ce urca lumea si cand sa ma inghesui sa urc si eu, vad ca palpaie beculetul rosu de la usi si hop! anunta soferul ca se inchid usile. Surpriza! chiar s-au inchis, prinzand lumea intre usi. Incep astia sa traga de usi ca la nebuni, ca la o revolutie; soferul: lasati sa plece trenul din statieeeee!!! In fine, nu am mai urcat, ca nici nu mai aveam loc. Zic: astept pe urmatorul... ;
2. Vine urmatorul, urc, ma bag in colt langa usa, si eram in coltul de langa delimitarea vagoanelor; zici ca-l conduceam eu - metroul accelera si hop! frana! Erau toti buluciar accelera, iar frana, apoi stationa… ca dracu... In fine;
3. Aproape de Pipera aud in spatele meu, zdrang! Ma uit - o tipa lesinase. Ma aplec sa o ridic si nu puteam, nimeni nu schita niciun gest, ma apuca dracii, ma uit de jur imprejur, si urlu: ma ajuta si pe mine cineva?!?! Cred ca am urlat destul de tare ca s-au uitat cativa la mine si s-a trezit si tipa, si speriata se uita si ea la mine si da sa se ridice ametita. O tin de o aripa, o intreb unde lucreaza, si zice la firma X. (NA: Tot la firma X lucreaza si sotia Colegului!) Zic: bine hai ca mergem impreuna... In gandul meu: Fuck! Ce fac eu acum ca ajung maine cu ea la munca? In timp ce urcam scarile spre suprafata o intreb: cum e? e mai ok? Tipa zice ca nu. Mai urcam… Iar o intreb cum e, iar imi zice ca nu e bineera leoarca de transpiratie. Si vad un scaun la magazinasele alea de pe acolo. Tipa da sa cada, iar o tin, o asez pe scaun … ii cer apa lu' tanti de la magazin, ii desfac fularul si apoi s-au nimerit niste colegi de-ai ei si am lasat-o cu ei...
                Si apoi am ajuns si eu la munca.

Deci da... se mai intampla si altora...

Hai pa. 

post signature

34 de comentarii:

  1. Oameni sunt tot mai insensibili. Am asistat si eu la o scena asemanantoare intr-un autobuz. O femeie lesinata, oameni care o priveau (nici macar nu pareau curiosi) si o singura batrana care a venit sa ma ajute. Inimaginabil!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai fost draguta cand ai zis "insensibili". Cred ca ar trebui un termen nou, inventat special pentru categoria asta de oameni. Ceva combinatie intre pura rautate, insensibilitate, nesimtire, iresponsabilitate si indiferenta... In lumea asta traim. :(

      Ștergere
  2. si eu am avut acum cateva zile o disputa cu un betiv care dadea lectii civice unui baietel :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ohooo betivii sunt clar cei mai dornici de a invata pe altii ce e bine si ce e rau, ce trebuie facut, cum si cand si unde... :)

      Ștergere
  3. Oamenii se feresc sa-si asume raspunderi, de la cele mai mici pana la cele mai mari. Nu vor bataie de cap. Li s-au impietrit inimile.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa e, din pacate... Si ce-i mai grav e ca nu cred ca exista sanse de remediere, ba din contra: merge din rau in mai rau... :(

      Ștergere
  4. Inteleg daca este unul care trazneste a bautura de la o posta sa nu-l bagi în seama, dar asa...?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact... E de necrezut ce se intampla cu societatea in care traim...

      Ștergere
  5. O_O wow! acum stiu de ce mi-era teama sa merg cu metroul. Eu mi's din provincie si in Bucuresti nu m-am dus decat din interes de serviciu. Si mereu luam taxi sau autobuz, atunci cand am coborat in subteran sa iau metroul (bine, era cam demulticel, or fi schimbat metrourile pana atunci) zici ca veneau bombe pe sinele alea, nu metroul. Atat de urat se auzea. Nici n-am mai coborat restul de scari, am facut cale intoarsa si am luat un taxi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hehe! Probabil n-ai avut un "ghid" care sa-ti explice ce si cum. In Bucuresti metroul este cel mai sigur mijloc de transport, cel mai rapid si cu cei mai "normali" oameni. Evident, atat cat se poate spune si iarasi evident, in comparatie doar cu celelalte mijloace de transport. Daca la metrou s-a intamplat o astfel de treaba ca cea pe care a povestit-o sotia colegului, atunci daca aceeasi chestie avea loc intr-o statie de tramvai, nu numai ca nimeni nu ajuta, dar cel mai probabil incepeau sa si injure ca a cazut fata pe unde trec ei si incurca circulatia! Cam asa ceva... :)

      Ștergere
    2. Bunicul meu mi-a povestit o astfel de intamplare cu o fata care a lesinat intr-un autobuz si doar el si cu o alta femeie mai in varsta au ajutat-o, au sunat la 112 si au stat cu ea pana ce a venit ambulanta.
      Din pacate in ziua de azi sunt putini care simt compasiune sau empatie. Parca sunt din plastic, din sticla, din android ori din orice altceva, numai din sentimente nu.
      Da, cand am fost in Bucuresti eram de una singura si am "circulat" fara ghid. :)) Am sa-l incerc data viitoare, este si rapid dintre toate celelalte. Comparat cu taxiul sau tramvaiul / autobuzul.

      Ștergere
    3. Din pacate sunt tot mai multe exemple de oameni asa; din pacate suntem in fiecare zi martori la schimbarea asta continua in rau a oamenilor si iarasi din pacate nu prea putem face nimic s-o oprim. Iar cazuri ca cel povestit de sotia colegului si bunicul tau tot vor mai fi... :(
      Cu cea mai mare placere iti voi face cunostinta cu "lumea mea subterana" data viitoare! Promit sa fiu ghid bun daca vei apela serviciile mele! =))

      Ștergere
  6. Răspunsuri
    1. Din pacate se tot intampla din ce in ce mai des trebi de genu' asta. Indiferenta oamenilor e incredibila...

      Ștergere
  7. Apropos de ce spunea Xaara(eu citesc si comentariile), oricate s-ar intampla, oricat de aglomerat ar fi, eu tot metroul il prefer. In mijloacele de suprafata e infern cand vin pline. Iar riscul sa fii "operat" e mult mai mare ca la metrou.
    Frumos gestul tau de a o ajuta pe biata fata. Ce bine ca ai "predat-o" colegilor ei. Mai trecem si prin astfel de peripetii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact ceva asa i-am raspuns si eu Xaarei. Si eu merg numai cu metroul, iar daca n-am in zona respectiva metrou, prefer taxi. Fug de tramvaie si autobuze...
      Oh, am sa-i transmit sotiei colegului (ea e protagonista intamplarii, dupa cum ziceam :D ); ea nu citeste blogu'. Ce am postat eu, era de fapt mailul ei trimis catre colegu'. Colegu' mi l-a citit si mie si am zis ca trebuie impartasit... :D

      Ștergere
  8. Oriunde intram mai dam si de astia! Parca sunt tot mai multi!
    Seara placuta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Problema e ca majoritatea-s asa! Societatea in care traim merge din rau in mai rau... :(
      Zi frumoasa! :)

      Ștergere
  9. oh vai! astea da peripetii! asa ceva nu am trait niciodata! Doamne mult'am!
    Imi pare sncer rau pentru "populatia subterana"!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper sa nu trebuiasca sa mai treaca nimeni prin asa ceva, desi cu siguranta se va mai intampla si cel mai probabil circumstantele se vor inrautati decat sa mearga mai bine... :(

      Ștergere
  10. Un motiv pentru care ma bucur ca ne-am luat masina si circulam mai putin cu metroul, un motiv pentru care ador faptul ca lucrez de acasa! DAR indiferent de cat de aglomerat ar fi prefer intotdeauna metroul, de cand sunt in Bucuresti o singura data am mers cu autob., doua statii. :))

    Revenind totusi, tin minte ca acum cativa ani in gara din Suceava era o femeie fara picioare dar si fara carucior cu rotile, avea picioarele infasurate in ceva si asa mergea. Vroia sa ajunga cu bagajele ( da avea si bagaje.. ) la tren si NIMENI dar NIMENI nu o ajuta desi nici nu cerea ajutor parea ca se descurca. M-am dus la ea si am intrebat-o de vrea sa o ajut, mi-a zis ca nu ar strica desi se descurca si i-am luat bagajele si i le-am dus in tren, pe locul unde trebuia sa stea.
    Ideea e ca de la peron la tren s-a uitat lumea la mine ca la felul 5 desi faceam un gest FRUMOS, nu urat.... Mi-a multumit si-am avut o zi excelenta apoi! Nu am inteles de ce baietii vanjosi nu au ajutat-o, nu am inteles nici de ce se uitau asa la mine si in veci nu voi intelege si cum poti ramane atat de indiferent? Dar daca intr-o zi ai sa devii tu asa sau o persoana draga? E trist...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Problema mea e ca chiar si cu masina care sta in parcare si permisul uitat pe undeva... habar n-am unde e, tot la metrou apelez. E lumea mea subterana pe care o vizitez zilnic (pana am sa ajung si eu sa muncesc de acasa! i keep on dreaming! :D ). Este clar cel mai bun mijloc de transport dintre cele pe care le avem. Ceva gen: cel mai bun rau.
      Vienela zicea ca oamenii au devenit insensibili, Zina zicea ca oamenilor li s-au impietrit inimile. Eu am impresia ca e mult mai mult de atat. Nu cred ca exista inca un cuvant potrivit pentru oamenii din categoria asta. Problema e ca se inmultesc pe zi ce trece si in curand o sa fim cu totii inghititi. Faptele bune si gesturile frumoase vor iesi din normalitate si vor trece la polul opus; vor fi ceva condamnabil... E strigator la cer... :(

      Ștergere
  11. Vad zilnic cum pe mine ma inconjoara cainii din fata blocului si toti urmaresc atenti spectacolul de la geam...Vad cum pe strada, vara, persoanele in varsta cad din picioare din cauza caldurii si nimeni nu'i baga in seama...Vad ca oamenii se uita la mine ca la extraterestii daca intervin intr'o situatie de genul...Ce ar trebui sa inteleg din asta si de ce povestesti tu? Ca traim intr'o societate de..., nu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ohhh ca mi'am amintit...era pe facebook o poza in care era o batrana cazuta pe jos si cand si'a scos un personaj iphonul din buzunar "sa sune la 112" toti s'au dus gramada sa vada minunatia de telefon si au uitat complet de batrana. Sau alta in care un personaj se ineca, iar toti ce care erau adunati in jurul lui faceau poze...Nu sunt prea departe de adevar pozele astea...chiar daca au fost facute ca si caricaturi cu scopul de a amuza...

      Ștergere
    2. Intr-adevar, e trist ce se intampla in jurul nostru. Tot mai multi oameni devin ignoranti, rai, insensibili. Si ce-i si mai grav este ca fenomenul e in continua crestere. Da, situatiile pe care le-ai amintit - batrani cazuti pe strada din cauza caldurii, oameni atacati de caini in timp ce altii doar stau si privesc - sunt foarte comune deja si cred ca multi am vazut sau auzit de cazuri similare. E trist si e strigator la cer ca am ajuns sa traim intr-o astfel de societate in conditiile in care se presupune ca am fi intr-o continua evolutie. Pai daca asa arata evolutia, prefer sa raman la stadiu' de inapoiata.

      Ștergere
  12. Ok, eu sunt mai dubioasa. Eu as vrea sa mi se intample mie asa ceva, pentru ca am o "placere" ascunsa in a ajuta oamenii si mai voiam sa ma fac si doctor. Dar uite ca nu patesc...daca se va intampla o sa anunt :)

    Faza e ca...am cam realizat in ultima saptamana, de cand m-am intors, ca lumea in tara asta e rea, invidioasa, indiferenta si cu o mandrie stupida uneori. A si cum as putea sa uit categoria celor ce se plang tot timpul.
    Cum poti sa nu ajuti pe cineva care cade langa tine? Adica mie mi se pare elementar, cred ca si unele animale se ajuta in astfel de situatii...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt complet de acord cu tine! Ar trebui sa fie ceva normal, ceva evident si natural. Faptul ca un om ajuta pe un altul ar trebui sa fie ceva de domeniul firescului, si nu al fantasticului, asa cum din pacate se intampla. Au ajuns treburile sa stea exact invers si zau daca-mi dau seama cum s-a ajuns aici... Problema e ca devine din ce in ce mai rau...

      Sper ca toti oamenii predestinati la astfel de ameteli si lesinuri sa se afle in preajma oamenilor binevoitori si normali(!) care nu si-ar intoarce spatele si i-ar ignora... :(

      Ștergere
  13. Minunatele povestiri din metrou .. ar trebui sa scrie o carte cu asa ceva pentru ca am trecut si eu prin multe in metrou :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ohoo cred ca putem face o compilatie de povestiri asa si am scoate cateva volume bune! :))

      Ștergere
  14. Serios....unii se cred zei, au impresia ca lor nu li se va intampla niciiodata nimic rau si prin urmare nu au vreo urma de constiinta....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si culmea e ca atunci cand chiar li se intampla si lor ceva, sunt revoltati daca nu sunt ajutati si sunt de parere ca lor li se cuvine...

      Ștergere
  15. Lasa, ca si eu ma bag in tot felul de incurcaturi, asa ca Sotia Colegului. Si la mine cred ca se uita lumea ca la o proasta si nebuna. Adevarul e ca nu-mi pasa. Ce ma deranjeaza e nesimtirea celor din jur. :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta e cel mai important lucru - sa nu plecam urechea la ce se sopteste pe langa noi despre noi si faptele noastre. Altfel riscam sa fim si noi inghititi... :(

      Ștergere

Comentez eu:

© Andera scrie is powered by Blogger - Template designed by Stramaxon - Best SEO Template