Posted by Andera Y at 10:08
Read our previous post
Ete ca aproape trece saptamana si io n-am zis nimic de reuniunile ne-lacrimogene pe care le avui in weekend. Apropo! Nu stiu de ce imi place atat sa folosesc perfectu' simplu. O incadrez la "ciudatenii a la Andera".
M-am intalnit cu colegii de liceu; de fapt m-am intalnit cu cativa colegi de liceu, ca am fost ... maxim 10 in total parca. Intr-adevar n-a fost ceva planificat foarte bine, organizat etc etc. Totu' a pornit de la o parere a mea aruncata pe facebook legata de atestate. O colega a comentat, apoi alta si-apoi hai sa facem reuniune! Nu m-am mai vazut cu ei chiar de cand am terminat liceu'... acu vreo 7 ani, dar cei care au venit nu s-au schimbat deloc. Fizic. Si toata lumea a fost de acord cu asta. Toata intalnirea a constat in diverse amintiri comentate: cum s-a batut Lucia cu Alina, iar acu Lucia o da in calugarie (i shit you not... or so i've been told) si Alina are copil, cum comunicam cu Gina pe foi in timp ce Gicu era ascultat la SCPS si cum inca mai am respectivele foi (comentam ceva legat de Gicu care ar fi fost mai eficient la spalat decat detergentu' despre care trebuia sa vorbeasca la SCPS... something like that), cum catalogu' se deschidea intotdeauna la Gina si Pustiu', cum Irina iesea mereu la tabla la mate pentru ca intotdeauna stia, cum ne-am ascuns foile in toaleta cand dadeam bacu' la Economia Intreprinderii si mergeam pe rand, unu' dupa altu' ca si cand am fi baut cu totii nspe butoaie cu apa, cum i se pusese pata profei de info pe Pustiu' pentru ca l-a auzit spunand ca-i pute gura si tot asa... Ar fi atatea de zis...
Dupa reuniunea asta, am reusit sa ma intalnesc cu o prietena pe care n-o mai vazusem cam de vreo 5 - 6 ani. Am copilarit impreuna; cu ea si sora ei geamana. Ca multi copii, am fost crescuta la bunici. La bunicii din Chitila. Gemenele si toti ceilalti vecini imi ziceau "Andreea din Pantelimon". Ma tot gandesc acu daca mai era vreo Andree p'acolo de-a trebuit sa bage adaugirea aia, da' zau daca-mi amintesc... Ideea e ca si acu tot "Andreea din Pantelimon" sunt. Nu mi s-a parut ca s-ar fi schimbat foarte tare, dar au deja amandoua copii, una fiind si divortata... Totusi, ea imi zicea in continuu cat de mult m-am schimbat eu.
Acu... zau daca-mi dau seama de-s schimbata sau nu. Fizic; ca altfel da, sunt schimbari majore. Voi puteti sa va dati seama cum v-ati schimbat in ultimii 7 ani?...
Hai pa.
Pe toți ne schimbă trecerea vremii, oricât de mult ni se pare nouă că nu. Dacă am rămâne neschimbați, înseamnă că am fi chiar ”speciali”, așa cum ți-am povestit eu data trecută când am comentat :))))))
RăspundețiȘtergereEu m-am schimbat si asa in doi ani... toata lumea imi zice ca m-am ingrasat... :)))))))) am observat si eu asta cand am vazut ca nu ma mai incap pantalonii dupa o iarna grea :))))
RăspundețiȘtergereIn rest, logic... sunt schimbat... trebuie sa fiu! :)))
In fiecare zi ne schimbam cate putin, fara sa ne dam seama, iar peste ani descoperim ca nu mai suntem persoana pe care o stiam.
RăspundețiȘtergereExceptand parul din cap si dintii din gura nici eu nu m-am schimbat. Mintea o am la fel ca acum... multi, multi ani in urma. Cam ca pe vremea cand mergeam la gradinita... :))
RăspundețiȘtergereEu imi dau seama cum m-am schimbat zi de zi cand ma uit in oglinda cand plec la munca, cand ajung la birou :D Ti pup :*
RăspundețiȘtergereCred ca m-ar lua pandaliile de m-as revedea cu fostii colegi. :) M-am schimbat, clar.. mai ales fizic! :P
RăspundețiȘtergereCâtă vreme păstrăm neschimbat sâmburele de ”eu” din suflet, restul nu contează. Păcat că ne dăm seama de asta cam târzior...
RăspundețiȘtergere7 ani inseamna schimbari multe si vizibile mai ales pentru cei care nu ne vad in aceasta perioada. Ne schimbam perceptia asupra oamenilor, lucrurilor, vietii. Ceea ce acum 7 ani ne fascina, acum nu ne mai impresioneaza, stilul vestimentar sufera si el transformari majore. Oamenii se schimba, chiar daca unii sunt de alta parere, se schimba si nu numai fizic.
RăspundețiȘtergere