Don't worry. I'm back.

Posted by Andera Y at 12:45 Read our previous post

Cum, ma nene, sa renunt la blog cand visez noaptea zelistu'? Cum sa renunt la blog cand vad poze cu bufnite si imi amintesc ca unei anumite bloggerite ii plac bufnitele? Cum sa renunt la blog cand am avut onoarea sa cunosc niste super-oameni exact din cauza blogului? Cum sa renunt la blog cand am promis ca revin cu poze din luna de miere? Cum sa renunt la blog cand am atatea de zis?  Nu se poate. O sa-mi vina destul de greu sa ma acomodez din nou cu activitatea constanta, da' am sa incerc oricum.

Ultima oara cand "ne-am vazut" v-am povestit io ca am avut petrecerea de burlacite. Eh, apoi a venit si nunta, a trecut nunta, a venit concediu' si luna de miere, a trecut concediu' si luna de miere, am revenit pe baricade la munci in formula incompleta din cauza plecarii colegei, excursie la munte, revenire la pasiunea pentru desenatu' de mobila si realizarea primei bucati, incasarea primilor bani seriosi din ceva postari, schimbare de look si planuri marete de viitor. Cam astea sunt trebile pe care tre' sa le iau la povestit.

Inainte de toate, ce naiba e cu interfata asta de la Blogger? Parca nu pot sa ma acomodez cu ea... In fine, sa revenim.

Incepem cu nunta si ramane ca posturile viitoare sa povestim restu' de trebi ramase. Ba poate chiar sa mai impartim nitel ca am asa o limbarita de mama-mama! Nunta... ca majoritatea nuntilor: frumoasa si cu peripetii. Mie mi-a placut la nunta mea. Ha! Dimineata la cununie am avut cele mai mari emotii. Poate si unde era primu' pas de facut... M-a pus naiba sa-mi iau ditai toacele si mergeam ca un pinguin beat, nasu' si-a uitat buletinu' acasa si-a semnat frate'miu in locu' lui, nu-mi amintesc nimic din ce a balmajit aia acolo de casatorie (noroc cu filmarea), la sfarsit imi zice sa semnez si citez: "cu numele nou si initiala prenumelui tau". Nu serios?? Intrasem in panica incercand sa-mi dau seama care mi-e numele si care prenumele, apoi initiala carui prenume avand doua... N-am auzit fotografu' cand tipa la mine sa sed frumos la poza, asa ca io n-am poza d'aia cu pixu' in mana.

Toate bune si frumoase, scapat cu bine de cununie, luat una bucata cea mai buna pretena si mers la coafat si machiaj. Am avut un soc cand m-am uitat in oglinda pentru ca nu ma mai recunosteam, tot dadeam sa bazai cand mi-a pus voalu', da' la biserica n-am mai rezistat si-am bocit nitel. Totusi am avut parte de-o slujba frumoasa si amuzanta. Unu' dintre cei 3 popi era pus pe sotii in ziua aia... Il ameninta pe Mires ca-l trimite acasa daca nu zambeste, i-a indesat piscotu' pe gat concluzionand ca era foarte infometat, cerea de zor o foarfeca sa-mi taie suvitele de par care au iesit odata cu coroana de pe cap...

Si-am ajuns si la restaurant unde am avut batai de cap cu mesele ce nu puteau fi aranjate asa cum le voisem initial, donsoarele mele au fost date peste cap, mutat de scaune de la o masa la alta si tot asa. Da' pana la urma s-a asezat fiecare la locu' lui. In timp ce dj-u' anunta primu' dans, Miresu' ma intreba: "Auzi, facem dansu' ala sau ne balanganim si noi asa?" Am pastrat ceva "elemente" din dansu' real si in rest ne-am balanganit ... Eh si-apoi n-am mai stat jos. Adica la modu' propriu n-am mai stat jos, n-am mancat nimic, in schimb aveam cate un pahar de apa la fiecare masa si asta a fost energizantu' meu. Am dansat toata noaptea de mi-au crapat picioarele. Acum, la mai bine de o luna de la nunta inca am bataturi la calcai de atunci. Norocu' meu a fost ca eu n-am purtat sandalele deloc deloc. Le-am pus pentru doua secunde cat a durat sa-mi faca o poza si-apoi am luat balerinii. La sedinta foto, la biserica si la restaurant am avut doar balerinii. Simteam o placere sadica sa vad fetele chinuindu-se cu ditai toacele in vreme ce io ma relaxam in balerini... Singuru' avantaj de a purta rochie de mireasa.

Am fost furata si dusa la McDonalds. Relaxare totala si liniste binemeritata! Mi-a facut Miresu' o declaratie de n-am s-o uit in vecii vecilor. A nu, nu d'aia siropoasa si nici lunga cat o zi de post. Amuzanta si oarecum iritanta pentru mine, da' draguta pentru ocazie.

Si-am revenit la dantuit si iar mi-am rupt picioarele. A mea bunica urla dupa mine in tot restaurantu': "Fai maica, mai stai locului ca te imbolnavesti!" Asta in vreme ce Miresu' urla din alta parte la mine sa mananc, iar frate'miu imi indesa o sarma pe gat. Si tot n-am mancat si nici n-am stat locului. Da, m-am destrabalat la nunta mea. Spre sfarsit deja imi cazuse voalu' de nspe ori; nasa mai indesa o agrafa in el si ma ameninta sa stau cuminte pana mi-l da jos. Io "da da!"... si-apoi iara "iuhuuuuu"!

Am avut si oameni care s-au imbatat, am avut si oameni care faceau spume ca vroiau manele (ceea ce am refuzat cu vehementa), am avut si probleme cu membrii ai familiei, am avut o groaza de surprize neplacute de la oameni care n-au venit si cate si mai cate astfel de mici chichite... Eh, in noaptea respectiva nu m-a mai intreresat de nimeni. Probabil de-aia mi-a placut atat de tare la nunta mea...

Si-acu concluzii: nu ma asteptam sa se schimbe ceva dupa nunta. Zau daca am crezut pentru o clipa ca se va schimba ceva! Si totusi s-a schimbat. Adica m-am schimbat. Eu. Sunt mai responsabila, mai serioasa, mai stapana pe mine, mai cu durere-n cot fata de altii si-mi place mai mult de mine asa.

The new and improved Andera va zice din nou obisnuitul "hai pa".