La bloc

Posted by Andera Y at 16:58 Read our previous post

Vecinu' meu de palier e si administratoru' blocului. Scund, pispirel, cu ochelari si cu o voce care te zgarie pe creier. Sotia lui, la fel de scunda, dar plinuta (m-am exprimat intr-un mod "elegant" aici, ca sa nu zic de-a dreptu' grasa), foarte energica si cu o voce care trezeste toata scara dimineata, intra la noi in casa fara sa bata si este asistenta medicala. Ea este responsabila pentru zecile de injectii de care am avut parte pe cand am capatat o aprindere la plamani. Imi place de ea, desi o anumita parte a corpului meu are amintiri dureroase din cauza ei. Are o mana foarte grea...

De el nu-mi place deloc. A luat-o pe camp rau de tot in ultimu' timp. Inainte erau doar barfele inevitabile la bloc care spuneau ca el e asa si pe dincolo. Acum, el le adevereste pe toate.

Acum ceva timp, in lunile de vara, o gasca de adolescenti isi faceau veacu' in spatele blocului, langa centrala. Erau galagiosi, intr-adevar, dar in rest, nu a fost niciun fel de probleme. Ba chiar imi placea sa vad spatele blocului animat din nou ca pe vremea cand eram eu mica si tot asfaltu' era plin cu desene si cu sotroane si frunze. Ei nu jucau sotronu', da' jucau bedminton si table. Erau vreo 4 seturi de table si stateau toti aplecati deasupra lor. Rareori, mai cobora si frate'miu la ei cu tablele noastre. Foarte rar. Eh, respectivul administrator probabil sta si prost cu nervii, ca a inceput sa toarne benzina pe pietroiu' ala pe care stateau pustii, doar-doar nu s-or mai strange in spatele blocului. Pustii, pe de alta parte, caposi. Au inceput sa aduca cu ei masute si scaune pliante. Pai 'nea administratoru' sa se lase mai prejos? Ce i-a putut trece prin teasta aia senila? Scara are doua iesiri: una care da in spatele blocului, si una care da in sosea. Eh, ilustrul domn a schimbat butucu' de la usa din spate ca "se fataie, domne, astia pe usa si nici nu stau aici!". Ba da, jumate din ei locuiesc ori in aceeasi scara, ori in scarile alaturate. In plus, s-a gandit el, administratoru', ca noi, locatarii, nu avem nevoie de cheie de la usa din spate. Doar cei care au masinile parcate in spate. De aici a pornit toata cearta. Din pacate, eu nu am fost de fata cand au avut loc discutiile, iar fratelui meu ii sare tandara din orice, asa ca ... l-a balacarit pana n-a mai stiut omu' de el. Cand am auzit de toata intamplarea, am zis simplu ca daca nu imi da cheie, ori sparg butucu' ala nou, ori bag bete in el sau ceva, ca macar sa stiu ca nu mai iese nimeni. Nici macar aia cu masini parcate in spate. A! Evident, am masina parcata in spate, dar cum nu am platit locu', se presupune ca nu am voie sau ceva asa...

Dupa ce l-a luat al meu frate in primire, omu' s-a conformat si a adus inapoi butucu' vechi. Da' copiilor alora de veneau in spate, tot nu le-a dat pace. In fiecare zi chema politia ca, vezi domne, perturbau linistea publica. Io am probleme cu galagia de obicei. Nu-mi place. Totusi, copiii aia chiar nu faceau nicio problema...

Buuun. Vineri seara cand a ajuns Miresu' acasa, a parcat masina de la munca tot in spate si a vazut o sticla pe masina noastra. A luat-o si a aruncat-o la tomberonu' de langa ghena. Evident, s-a facut zgomot. Administratoru' era cu capu' scos pe geam, habar n-am ce pandea, da' oricum tre' sa stie tot ce misca in scara aia. Eh si a facut greseala sa injure. Si l-a luat si Miresu' in primire. La care el a sarit cat colo ca nu-l injura pe Mires, ca avea el nu stiu ce problema ...bla bla. Si l-a chemat pe al meu Mires la el, la  un pahar... de vorba, el, administratoru' fiind mai mult decat avion facut... Si-au vorbit ei acolo cate-n luna si in stele si i-a impuiat capu' Miresului pana a cedat omu' meu si a inventat ceva ca sa poata sa plece... Acu-s prieteni.

Si-asa cu barfele de la bloc... Ca sa va tin la curent si cu ce se intampla in cea de-a doua parte a zilelor mele. Nu doar la munci.