Posted by Andera Y at 16:22
Read our previous post
Povesteam eu intr-un post trecut ca fratele meu a apucat-o pe cai medicale careerwise. Zau de nu-s cea mai mandra sora din lume din cauza asta si zau de nu doresc tuturor adolescentilor rebeli sa aiba o "trezire" la fel de buna din punctu' asta de vedere, dar... Ca in orice poveste frumoasa, tre' sa apara "dar"...
In momentu' in care al meu frate ratacitor a venit la mine si mi-a zis ca vrea sa urmeze studii medicale, am avut urmatoarea reactie:
M-am apucat sa ma interesez cat de repede pentru a nu-i da sanse sa dea inapoi si, before he knew it, era inscris la scoala... A trecut un semestru din primul an si nu numai ca a trecut cu brio peste, dar interesul lui creste pe zi ce trece. Asadar da... sunt mandra de el. Dar motivul pentru care e acum acolo, motivul pentru care a ales calea asta nu-i unu' tocmai potrivit...
Pe scurt, a fost la un moment dat la spital pentru ceva analize, iar un medic stralucit, minte de geniu, mai ca i-a spus ca e pe moarte... De atunci au urmat o groaza de investigatii medicale in urma carora evident a rezultat ceva mult mai departe de gandu' nefast al tampului doctor. Totusi, un rezultat secundar al respectivei frici indesate cu sila a fost si pasiunea fratelui pentru medicina.
Pe de-o parte, luand lucrurile asa cum sunt acum, a avut si ilustru' doctor un rol important de jucat in alegerea carierei fratelui meu, dar, needless to say, as fi preferat s-o aleaga fara un astfel de impuls...
Sunt curioasa: cum v-ati ales voi carierele ? Care-s povestile carierelor voastre?
O motivatie puternica!
RăspundețiȘtergereOho si inca cum! A fost clar punctul determinant pentru tot restul vietii lui. :)
Ștergereeu încă nu mi-am ales cariera, da' crez că mă fac gunoier sau căpşunar la spania... :)))
RăspundețiȘtergereApai cum, domnu'? Nu urma sa te faci ceva crainic tv? :)
ȘtergereAsta era în trecut, între timp s-au mai aşezat apele... dar tot... nu am o "carieră" :)))))
ȘtergereHmmm... eu cred ca ai fi facut treaba buna in directia aia. Chiar sunt curioasa de ce ai abandonat-o... :)
ȘtergereAsa am ajuns sa stiu si eu multe despre anumite boli. Sotul meu a trecut printr-o perioada grea, care ne-a afectat pe toti. Era suspect de o multime de boli infioratoare, nimeni nu stia exact ce are, dar zilnic mai venea un doctor cu cate o presupunere. De fapt, totul era simplu si el nu avea de ce sa se teama.
RăspundețiȘtergerePoate ca nu a fost cea mai fericita metoda pentru fratele tau, dar important este rezultatul, faptul ca si-a ales destinul.
De ce intotdeauna trebuie sa invatam pe caile cele mai grele?... Imi aminteste de o perioada in care aveam eu niste mici probleme de sanatate si fiecare om pe care il intalneam baga o teorie cu privire la boala mea. S-a inceput de la lipsa de calciu si s-a ajuns la operatii pe creier, atat de variate erau teoriile. Dar macar erau teorii date de oameni normali, nu de doctori. Cand toate astea vin din partea unor oameni care se presupune ca stiu ce zic si sunt scoliti intr-ale doftoricelilor, atunci e mult mai grav... In cazul meu, cand mi-am facut curaj sa merg la doctor pana la urma si am facut toate analizele de rigoare, nici macar cu lipsa de calciu n-am iesit. Eram functionala si intreaga, insa doar imi lipseau niste saruri minerale... :)
ȘtergereIntr-adevar, rezultatul e important si desi inca imi pare gresit sa zic asta, ma bucur ca acum este unde este. :)
Cariera de economist nu e la fel ca cea de medic, dar sincer eu am ales ca imi place turismul. Si in plus m-am gandit si la viitorul meu. Si eu sunt pasionata de medicina - mama e asistent medical si ma batea gandul.. dar am preferat ceva mai pentru mine aka desk work. acu dupa ce termin facultatea, cu dumnezeu inainte :)
RăspundețiȘtergereDesk work rulez! :D Si eu sunt in aceeasi categorie... Munca de birou e pentru mine. La noi in familie al meu frate e primu' cu asemenea inclinatii medicale. Altfel... desk jobs all around! :D
ȘtergereSucces!!